Bucătărie tradițională și europeană
Bucătărie tradițională (cighiri și mămăligă, friptură de porc cu brânză și scrob, găină umplută, plăcinte, clătite cu vișină, prune umplute cu miez de nucă).
Municipiul Ungheni, strada Vasile Alecsandri 6
Bucate cu specific autohton și bucătărie europeană.
Specialitatea casei: cighiri, mici, cârnăciori la gril, asortată din brânzeturi autohtone, plăcinte tradiționale regiunii Ungheni.
Municipiul Ungheni, stradela Humulești 1
În cadrul sărbătorii participă localităţile raionului Ungheni cu expoziţii de genul: „Casa mare”, „Beciul vechi”, „Ograda gospodarului”, „La gura beciului”, meşteşuguri populare, atribute de prelucrarea şi fabricarea vinului, bucate naţionale, producţie vinicolă şi agricolă.
În cadrul sărbătorii se desfăşoară concursurile:
Formaţiile artistice din raion prezintă un program cultural în scena amplasată în Piaţa Primăriei.
Cursa de alergări se desfășoară pe distanța de 10000m., pentru sportivii seniori (a.n. 2002 și mai în vârstă), juniori (a.n. 2003 și mai tineri). În cadrul Cursei de alergări se desfășoară Campionatul Republicii Moldova de alergări pe șosea, la care concurează sportivii din aceleași categorii de vârstă ca la Cursa de alergări.
De asemeni sunt desfășurate competiții de alergări – Cursa Populară, pe distanța de 5500m. La acest concurs participă sportivi din a.n. 2005 și mai tineri, sportivi veterani a.n. 1982 și mai în vârstă, la start sunt admiși toți doritorii de a concura pe această distanță.
Cursa de alergări are drept obiective:
A ajuns la a 24-a ediție, cu peste 300 de participanți din toate regiunile Republicii Moldova, dar și din România și Ucraina.
Este o competiție cultural-sportivă.
Cupa la hipism este organizată în memoria lui Iacob Ciachir. Fosta fermă de cai din Ungheni, înființată de Iacob Ciachir, era renumită în tot spațiul ex-sovietic, aici fiind crescuți cai pur sânge, foarte scumpi și solicitați la acea vreme.
Evenimentul a fost inițiat de ungheneanul Ion Poia și implementat de camera tinerilor antreprenori din Ungheni – JCI Ungheni, în parteneriat cu Primăria municipiului Ungheni, Consiliul raional Ungheni, Școala republicană de hipism si pentatlon modern.
Prima ediție a Cupei a avut loc la 22 septembrie 2018. În cadrul evenimentului au fost implicați 20 de cai, dintre care 5 de la Şcoala de hipism din Ungheni şi alţi 15 de la alte şcoli din ţară care şi-au dovedit curajul, abilităţile, măiestria, eleganţa în faţa a sute de ungheneni.
Inițiativa de a organiza festivalul transfrontalier le aparține unor ungheneni îndrăgostiți de folk: Aliona Leșanu, Vasile Lupu-Cetireanu, Vali Boghean, fiind susținută financiar de către Primăria municipiului Ungheni.
In 2022 a fost organizată prima ediție, dar este planificat să se desfășoare anual sau bi-anual.
Scopul evenimentului este promovarea și valorificarea artei teatrale din țară.
Ideea de a organiza festivalul aparţine membrelor teatrului de satiră şi umor din Todireşti, „Gură spartă”: Viorica Culeac şi Elizaveta Mămăligă.
Festivalul întrunește artiști amatori din întrega țară și invitați celebri (actorul Gheorghe Urschi, actori de la Teatrul naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi, actori ai Teatrului „Spiriduş” din Chişinău, actori de la Teatrul ”Satiricus” din Chișinău).
Activități menite să promoveze Rezervaţia Naturală “Plaiul Fagului”, turismul forestier, meşteşugăritul lemnului, obiectele de artizanat local.
Tradiţional, la Sărbătoarea Fagului este prezentă Tabăra cioplitorilor în lemn.
Rezervația Naturală de Stat „Plaiul Fagului”, satul Rădenii Vechi
Obiectivul festivalului este de a valorifica tezaurul creaţiei populare cu caracter religios, de a familiariza tinerele generaţii cu cântecul şi tradiţiile pascale şi de transmitere a obiceiurilor şi datinilor creştine care au caracter pascal, dar şi obiceiuri ale diferitelor ritualuri creştine.
Expoziția pune spre atenția vizitatorilor produse de panificație tradițional-pascale, brodături, covoare, articole de artizanat, etc.
Festivalul a devenit unul international, cu inviați din statele vecine Ucraina – Cernăuți și din România: Brașov, Ardeal, Dobrogea care prezentă obiceiuri şi tradiţii populare şi creştine din zonă.
Sfera „magică” este o construcția amplasată în în preajma satului Mircești, raionul Ungheni, cu un diametru de aproximativ 18 metri. La moment, aceasta nu este folosită în niciun fel, dar se presupune că în timpul URSS a fost proiectată pentru ca în interiorul acesteia să fie integrat un echipament de urmărire a obiectelor spațiale. În interiorul cupolei este o acustică uluitoare. Dacă stai în mijloc, orice sunet al vocii tale este amplificat de multe ori și creează senzații cosmice din ecoul reflectat
Satul Mircești, comuna Boghenii Noi, raionul Ungheni
Satul Zagarancea găzduiește un muzeu în aer liber, care relatează istoria așezării de pe malul Prutului, situat la doar 4 km de orașul Ungheni.
Pentru a reda cu cea mai mare precizie și exactitate viața țăranilor de odinioră, exponatele sunt amplasate cu mare grijă „În ograda bunicilor grijulii”, fiind divizate în dependență de îndeletnicirile localnicilor.
Astfel aici se regăsesc exponate distribuite în compartimente precum: „La cuptor”, „Casa Mare”, „În zămnic”, „Meșter faur”, „Țăranul și glia”, „Stâna de pe vale” și „Coliba Dorului”.
Spațiul este nu doar un muzeu în spațiu liber, dar și un centru cultural și o grădină zoologică.
A fost construită în jurul anului 1975, de către vestitul sovhoz „Prut”, condus de Iacob Ciachir, situată la doar 2-3 kilometri de oraşul Ungheni. Chiar de la începuturi a fost denumită „casa albă”. Denumirea oficială: „Дом передового опыта” (Casa experienţei înaintate) nu a prins rădăcini. La fel precum nici cealaltă denumire a sa: Casa pentru oaspeţi.
Edificiul găzduia seminarii, lecţii privind pomicultura. Savanţi din fosta URSS, din exterior vizitau vestita livadă de meri din preajmă, pentru a studia experienţa din acest domeniu.
Edificiul a fost vizitat în timpul URSS de înalţi demnitari de stat, în drumul lor spre Moscova sau spre ţările socialiste. Cel mai important vizitator a fost Leonid Brejnev, fost Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Pe aici a trecut şi un alt activist comunist – dictatotul Kim Ir-sen, conducătorul Coreii de Nord timp de 46 de ani. Oaspeți de onoarea ale vilei au fost și Aleksei Kosîghin, prim-ministru al URSS din 1964 pînă în 1980, şi Ion Iliescu, preşedintele României.
În localitatea de frontieră se află rămășițele unui cimitir evreiesc. Mormintele aveau monumente specifice din piatră, în locul crucilor ortodoxe. În timp, însă acestea au fost profanate. La solicitarea kolhozului din Cioropcani, în perioada hrușciovistă, de aici au fost scoase peste 40 de căruțe cu pietre funerare, care au fost folosite la construcția unei ferme. Restul ar fi fost luate de localnici, fie pentru construcție, fie pentru pavajul drumurilor.
Despre mormintele în sine se spune că la solicitarea evreilor, în jurul anului 1978, morții au fost dezgropați și duși în cimitirul de la Bălți și Fălești.
Cimitirul se face cunoscut și interesant prin faptul că pe teritoriul acestuia se află un turn cu clopot, care însă este distrus. Această clopotniță amintește de fosta biserică impunătoare a Sfântului Nicolae, construită în 1881.
Tot aici se găsește mormântul preotului ziarist Grigorie Constantinescu (1875-1932), primul profesor de limba română al lui Alexei Mateevici.
Grigorie Constantinescu a făcut studii la Seminarul „Veniamin” din Iasi (1888 – 1896) și la Academia duhovnicească din Kiev (1897 – 1902), a fost translator la Consulatul român din Odessa (1904 – 1906), Primul Profesor de Limba română la Seminarul teologic din Chişinău și Școala eparhială de fete (1906 – 1918), Secretar de redactie al revistei „Luminătorul” (1908), Secretar al tipografiei eparhiale (din 1909), Redactor și director al ziarului „Glasul Basarabiei” (1913 – 1914), toate la Chișinău. A fost preot la catedrala arhiepiscopală (1918 – 1919), apoi preot paroh în Napadeni (1919 – 1932).
Muzeul a fost creat în 2016 cu scopul de a prezenta evoluția tehnicii agricole pe teritoriul Republicii Moldova. Acesta se află în incinta întreprinderii agricole SRL „Agrosfera-BM”, instituție care a oferit muzeului și prima colecție de tehnică agricolă.
În prezent, muzeul are 120 de exponate.
Cea mai veche mașină agricolă expusă aici a fost construită în 1983 și este un tractor de model IuMZ-6A, care se utiliza anterior la transportarea cerealelor și prelucrarea terenurilor.
Multe exponate sunt funcționale și pot fi utilizate la prelucrarea terenurilor agricole.
Fabrica de ceramică apare urmare a demersurilor meşterilor populari locali de la Ungheni de a transforma olăritul în ramură a industriei. Astfel, în anul 1957 în orașul Ungheni apare o secţie de producere a ceramicii de uz casnic, din care ulterior s-a dezvoltat cunoscuta fabrică de ceramică.
Originalitatea şi diversitatea produselor a făcut ca această instituţie să fie cunoscută peste hotarele Republicii Moldova, în ţări precum: Bulgaria, România, Iugoslavia, Germania, Polonia, Rusia, Turcia, Siria, Elveţia, Franţa, SUA ş.a.
Astăzi, S.A. Ceamica-Ungheni continuă tradiţionala îndeletnicire a străvechilor olari de la Prut, gândind şi dezvoltând modele noi, la fel de originale.
Municipiul Ungheni, Strada Ion Creangă 17
Fabrica a fost fondată în anul 1980 și a fost semnificativ modernizată dupa privatizare în anul 1998. Astăzi fabrica produce covoare, calitatea cărora este la nivelul standardelor internaționale. Liniile de producere sunt dotate cu cele mai performante utilaje. Covoarele sunt comercializate în mai multe țări Europene precum și în Statele Unite ale Americii și Japonia.
Municipiul Ungheni, strada Oleg Ungureanu 2
Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul” a fost înfiinţată, în 2002, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
Fostă unitate militară, care mai bine de zece ani a stat fără stăpân, după plecarea ostaşilor sovietici, a ajuns într-o stare deplorabilă – fără uşi, fără ferestre, cu acoperiş avariat şi fără curent electric.
Lucrările de reamenajare au fost realizate cu sprijinul enoriașilor.
La 2 noiembrie 2003 a fost săvârşită slujba de sfinţire a locaşului şi oficiată prima Sfântă Liturghie de către Înalt Preasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru.
Este cel mai vechi edificiu urbanistic din Ungheni, fiind construită de ruși în anii 1874-1875, când a fost dată în exploatare și calea ferată. În anii interbelici, gara purta numele domnitorului Vasile Lupu. După Războiul al doilea mondial, sovieticii au renunțat la nume, au intervenit în construcție, astfel că edificiul poartă amprenta stilului ”Ampir stalinist”. În nodul de cale ferată Ungheni trenurile ce ies din Republica Moldova spre România și mai departe trec de pe ecartament lat (standard sovietic) pe ecartament mai îngust (standard european).
Municipiu Ungheni
Construcție inginerească, valoroasă prin faima autorului său, Gustave Eiffel. Construcția este rezultatul unei situații de urgență, atunci când în 1875, podul inițial, proiectat de către inginerul rus Balițkii a fost avariat de apele Prutului.
Pentru a reface proiectul, a fost invitat Gustave Eifel, pe atunci doar constructor de poduri, celebritatea căruia avea să vină mult mai târziu, prin vestitul turn parisian.
Este unicul pod feroviar ce leagă cele două maluri ale Prutului. Printr-o decizie a Consiliului Orășenesc din 20 aprilie 2012, cu ocazia celor 135 de ani de la inaugurare, podul a fost numit ”Gustave Eiffel”.
La 6 mai 1990, aici a avut loc primul și cel mai important pod de flori, când românii de pe ambele maluri ale Prutului au reușit să-și strângă mâna, după 35 de ani de izolare.
Creat la iniţiativa familiei Buzovoi, cu sprijinul comunităţii locale, Muzeul satului Pîrliţa a fost creat în 2004. Amplasat în fostul sediu al cârmuirii colhozului ,,Dimitrov”, instituţia dispune de 4 săli de expoziţie.
Patrimoniul Muzeului cuprinde un număr de peste 3000 de exponate, adunate de către angajaţii instituţiei, săteni, profesori şi elevi. Exponatele sunt grupate în colecţii de port popular, scoarţe şi covoare, ţesături tradiţionale, ustensile de uz casnic, numizmatică, fotografii, cărţi vechi şi documente.
Expoziţia permanentă a Muzeului prezintă atât istoria localităţii cât şi etnografia acesteia.
Un interes deosebit îl prezintă cele două case ţărăneşti, specifice localităţii, precum şi scoarţele, covoarele, prosoapele, mobilierul ţărănesc dar şi documentele, cărţile şi fotografiile de epocă, expuse în cadrul expoziţiei permanente şi în cadrul expoziţiilor temporare.
Muzeul a fost înfiinţat în anul 1967 la iniţiativa unui grup de intelectuali. Cu un profilul în istorie și etnografie, instituţia dispune şi de o colecţie de artă (pictură, grafică, sculptură, ceramică).
Muzeul are un patrimoniu de peste zece mii de exponate, grupate în colecţii de arheologie, port popular, scoarţe şi covoare, ţesături tradiţionale, ustensile de uz casnic, numismatică, fotografii, cărţi vechi şi documente, artă.
Muzeul prezintă publicului larg valoroase colecții de arheologie veche și din perioada medievală, o colecție valoroasă originală și deosebit de interesantă de țesături tradiționale moldovenești vechi (covoare și prosoape) din regiunea Ungheni, port tradițional, o serie de monumente autentice cioplite în stilul tradițional românesc, în lemn, din prima jumătate a secolului al XX-a.
Instituția găzduiește expoziții temporare de artă contemporană ale unor autori consacrați în domeniul artelor plastice la nivel național și internațional.
Muzeul de Istorie şi Etnografie din Ungheni este unica instituţie de profil din provincie care editează o publicaţie proprie – buletinul Pyretus.
Luni – Vineri: 9:00 17:00
Sâmbăta: Zi liberă
Duminică: 10:00 14:00
municipiu Ungheni str. Romană 9, în incinta Palatului de Cultură
Monumentul este înălțat pe locul unde la 5 octombrie 1791 a decedat Grigori Potiomkin, mare demnitar rus la curtea împărătesei Ecaterina II.
Monumentul reprezintă un obelisk cu înălțimea de 13,7 m, aşezat pe un postament în formă de cub. Alături este amplasat un monolit din piatră cu inscripție comemorativă
O istorie aparte are fosta școală primară din Cetireni, numită de localnici ”Școala roșie”. Construită în anul 1912, din cărămidă, a fost un adevărat centru de cultură și educație. Aici a învățat, apoi a și activat în calitate de profesor Vasile Vasilache, unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-a dat Basarabia.
”Școala roșie” este o operă a perioadei interbelice care, datorită faptului că a fost bine concepută și construită, mai rezistă distrugerilor și astăzi.
Biserica „Tuturor Sfinților” din satul Unțești este așezată pe o înălțime pitorească, deosebită, fiind văzută și admirată din toate părțile geografice a împrejurimilor. Este o ctitorie veche de prin anii 1785, a boierului de origine greacă, Dumitru CARASTATI, care ținea moșiile sale de la Unțești până la hotarele cu Pârlița.
La început, când ctitorul CARASTATI a împărțit terenuri de pământ unor familii pe teritoriul așezării Unțești, creștinii aveau o biserică din lemn, iar mai apoi s-a zidit biserică din cărămidă.
Potrivit bătrânilor cărămida a fost arsă chiar aici, în Valea Velniței, unde erau cuptoare de ars cărămida. Construcția bisericii are o formă de corabie, zid cu grosime de până la 1 metru. Este clădită cu var, ouă și păr de animale.
În perioada postbelică, biserica suferă schimbări majore, fiind transformată în depozit de păstrare a cerealelor și substanțelor chimice, ceea ce a provocat corozie în zid.
În anii 1994-2000 se face reparație capitală interioară și exterioară a lăcașului.
În anii 2000-2010 în biserică se instalează o catapeteasmă (iconostas) nouă, confecționată în România. Se aduce de la Kiev (Ucraina) un set de clopote. În interiorul bisericii se instalează un ansablu de 30 de străni, confecționate din lemn de stejar.
De la Kiev (Ucraina) a fost adus un set de clopote. În interiorul bisericii este instalat un ansablu de 30 de străni, confecționate din lemn de stejar.
Aici a fost înhumat ctitorul bisericii, Dumitru CARASTATI.
Înălţată în anul 1779, este situată pe o coastă de deal în partea de nord a satului. Este cea mai veche biserică de lemn din țară, fiind luată sub ocrotire de stat în 1971.
Locașul poartă însemnele unui monument de istorie creştină în formă de corabie.
Ultimele lucrări de reparație a bisericii s-au desfăşurat în 1991-1993 pe când aceasta se afla într-o stare avansată de degradare.
A fost construită între anii 1809-1850 de către marele logofăt Grigore Sturza. Prima construcţie a bisericii a fost din lemn. Iconostasul este aurit şi înfrumuseţat. Cupolele bisericii sunt aurite.
Biserica este construită de legionari, care au organizat în anul 1935 o tabără de muncă în localitate, în stil bucovinean.
Este cel mai vechi lăcaș bisericesc din Ungheni. Instituție de cult ortodox, cu o valoare memorialistică grație ctitorului său, prințul Constantin Moruzi, grec de origine. Familia Moruzi este faimoasă și prin faptul că a dat țărilor Române doi domnitori.
Prințul s-a stabilit în regiunea Dănuțeni, municipiul Ungheni la mijlocul secolului al XIX-a, devenind unul din nobilii de vază ai Basarabiei. El a ales cel mai înalt loc pentru construcţia bisericii, ca, urcând pe clopotniţă, să se vadă municipiul Iaşi. Biserica a activat din 1887 până în 1961, când a fost închisă de sovietici. Și-a reluat activitatea la începutul anilor 90 ai secolului trecut.
Constantin Moruzi este tatăl cunoscutului romancier Dumitru C. Moruzi de la sfârșitul secolului al XIX-a – începutul secolului al XX-a. Aici se află un cavou, unde își doarme somnul de veci Constantin Moruzi și nepotul său, Pavel.
Instituție de cult ortodox, inaugurată cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la victoria Rusiei asupra turcilor în Războiul Balcanic din anii 1877 – 1878. Pe locul înălțării catedralei, în anul 1877, a fost citit, în fața armatei ruse, manifestul imperial despre declararea de către Imperiul Rus a războiului contra Imperiului Otoman. Are un stil arhitectural original, fiind valoaroasă mai ales prin autorul său – Alexandru Bernardazzi, creator a mai multor edificii arhitecturale, originale ca stil, din orașele Chişinău şi Odesa.
Prima piatră de temelie a fost pusă la 30 august 1903, în prezenţa guvernatorului Basarabiei, şefului Direcţiei de jandarmi din Basarabia, consulului rus la Iaşi, şefului poliţiei de frontieră din România.
Serviciul divin a fost oficiat de însuşi Episcopul Chişinăului şi Hotinului Preasfinția Sa Iacob. La 30 iunie 1905, construcţia a fost finalizată, iar sfinţirea a fost efectuată în 1906, la Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. În perioada sovietică lăcașul a fost transformat în muzeu. Biserica și-a reluat activitatea în anul 1991, după ce a fost reparată și sfințită de un sobor de 12 preoți. Din 2011, este catedrală episcopală.
Monumentul este inclus în registrul național al monumentelor.
